If I were really really ridiculously wealthy, I wouldn’t buy a mansion, just tiny apartments in every city I love.
Mara Wilson

vineri, 29 iulie 2016

între două lumi





Mi se întrerupe privirea. Aș da vina pe gene că tare încâlcite mai sunt.
Ciudate timpuri trăim, mi am zis. Respir greu, povești nescrise, așteaptă prea mult sa le întind pe o coala de hârtie. Și deși mental o fac de atâtea ori, cuvintele nu se lipesc de foaie, nici măcar de retină. Cuvinte imaginare ce ați făcut? Că mi am închipuit atâtea sfârșituri și tot atâtea începuturi,dar niciodată nu par a se potrivi.
16 ani plus 6 și dacă mă întreabă cineva ce e cu acel 6 vă spun eu că nu e nici o diferență. Deși pe timpul ăla eram în stare să scuip și foc doar ca sa fac sa existe. Atâta adevăr era în ființa mea că mocneam ca un vulcan- mereu agitat. Și speram ca acea lavă fierbinte să facă diferența, că doar ,dar-ar dracii, chiar am luptat pentru ea.
Ardem principii ca să ne înecăm cu o cenușă necăcioasă care ți se lipește de suflet. Și cu asta rămâi, atâta sfat gratis îți pot da.

Niciun comentariu: