Această postare era menită sa fie scrisă acum 11 zile. Dar n a fost, după cum se pare, doar în capul meu acest plan măreț.Am așteptat să adun cuvintele,dar nu le am putut găsi nicăieri. Ca deobicei, mă voi descurca cu ce am. Voi derula ultimele 11 zile de examene, multă lipsă de somn, licență, licență, licențăăăă și un maraton de filme franceze ca să ajungem la o încă o zi de neuitat care va fi păstrată într un sertar cu mult drag și melancolie.
Trează de la ora 5 dimineața și cu multe gheme în stomac de la atâtea emoții a trebui să mi fac curaj să simt acel moment.. moment care încă persistă și pe care nu am putut să l conștietizez pe deplin, iar acela este un alt sfârșit cu un nou început. Ambele la propiu. Știm foarte bine că toată lumea îți spune după cursul festiv câte începuturi te așteaptă și așa mai departe, dar crede mă că începutul m a prins pe la 7 dimineața înainte să apuc să fac cu mâna mental la această etapă care este pe departe cea mai frumoasă perioadă pe care am putut să o experimentez. Așadar mâna mea avea simultan două semnificanții adânci: sfârșit și început.
3 ani au trecut întradevăr.. dar ce mai 3 ani! Și acum îmi tremură genunchii gândindu mă la toate momentele care le am avut incepând cu 1 octombrie 2013. Acelaș tremur care m a urmat, ulterior, pe scările de pe scenă când mi am luat diploma de absolvire. Ceea ce m a marcat profund în această perioadă este exuberanța cu care am trăit toate momentele: pasiunea, frica, curajul, toate la superlativ. Tot ce mi a trecut prin gând, prin fața ochilor am făcut, tot ce am visat că voi face în anii aceștia de facultate- un mare check și aici. Sunt mândră și șocată în același timp. Am trecut printr o mare de oameni, toți m au învățat câte ceva, ne am învățat să trăim așa cum știm cel mai bine. Sper să nu mi pierd această plăcere și pasiune spre noutate, de orice fel. Așa cum m a urmat de a lungul acestor 3 ani. Trăind într o societate care îți blamează generația pentru orice, chiar și pentru că respiri, am reușit să mi asum libertatea de a mă exprima fără rețineri,de a mi susține puncte de vedere, dar mai ales de a fi eu însămi. Să trăiești fără măști e cea mai mare plăcere,crede mă. Așadar timp de 3 ani au căzut măști, orgolii(doar la unii), principii pentru a ajunge la acest rezultat. Și procesul va continua sunt singură. Acum bineînțeles că fantoma aia numită trecut a mai bântuit așa din plictiseală, că poate poate ți era dor. Și tu știi cum e. Dar am trecut și peste asta. Și am ajuns într un moment în care nu credeai că se va termina, că vorba aia niciodată nu se termină când vrei tu, dar hey s a dus. Și dacă mă întrebi pe mine a fost ca și cum am clipit de două ori într o dimineață târzie cu miros de tei. 2 clipiri să mi ajustez privirea..și s a dus..
Începutul m a prins după cum vă spuneam pe la 7 dimineața, trează de la 5 pentru că iubitul meu era mult mai emoționat decât aș putea eu să vă spun, deoarece el a fost cel care mi a oferit acest început. La drept vorbind cine nu ar fi? Când știi că acel moment schimbă direcția din unul în doi, din eu în noi. Bineînțeles că a fost ușor să vorbesc despre sfârșit pentru că ghici ce a fost/ Dar aici nu pot spune decât că sunt emoționată, nerăbdătoare să descoperim împreună această aventură a vieții noastre. O aventură pe care mi o doresc să nu ne schimbe în nimic decât în cea mai bună versiunea a noastră, aceea de iubire infinită.
Așadar spre infinit!
Ps. loading licență :))))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu