If I were really really ridiculously wealthy, I wouldn’t buy a mansion, just tiny apartments in every city I love.
Mara Wilson

miercuri, 31 decembrie 2014

mereu un început

Ultima zi din an. dintr un alt an trecut de acum. M am săturat să tot număr în trecut. Să resimt la nesfârșit. De fiecare data am tras o linie. Acum nu am nici măcar un creion să fac asta.
Să vorbim despre ce? Despre pierderi? Au fost. Sunt. Și vor fi.Nimic nou. Totul se schimbă constant deși stau sub același răsărit de soare. Pe cine să mai acuz și pe cine să mai scuz? Pare mi se că s au împărțit toți în aceste categorii.
De ce să mi scriu pierderi și nereușite pe un colț de hârtie? Când oricum le simt la fiecare pas. De ce să inspir un oxigen fals de optimism cu așteptări care nu vin niciodată deși le ții acolo ca pe un tablou neprețuit, aproape nevăzut.
Nu vreau asta. Am înțeles după mulți, mulți ani că lucrurile vin de la sine. Când ești tu pregătit, nu când jumătate de mapamond sau chiar și o lume întreagă e. Tu doar tu.
Până atunci e liniște. O liniște dinaintea furtunii poate, sau poate nu. Mă bucur de ea știind că am făcut tot ce am putut și cum am putut să ajung până aici. Bine sau rău e irelevant. Și mai am o scenă cu o casă veche din 1905, un leagăn și un splendid munte în fața mea. a noastră defapt căci nu eram singură. O voi păstra în suflet mereu,intactă.

Niciun comentariu: