O ceață densă mi s a lipit de retină și câțiva fulgi de nea îmi topesc obrajii. Un gust uitat de cafea și un miros subtil de portocală îmi aduce un zâmbet pe buze. Îmi aduce mai multe defapt.
Privirile mele rătăcite se transpun deseori, iar acum sunt într un alt film. Un film cu doi ochi verzi, intenși și două mâini din care nu aș mai vrea să plec. Îmi derulez mereu și mereu aceeași scenă.aceleași priviri,același păr răvășit și aceeași respirație tăiată. aceeași mirare,același surâs, același zâmbet pentru că știu. pentru că știe. Fiecare atingere curentează. Îmi zgâlțâie sufletul într un abis mai puțin înfricoșător acum.
Mă ridic ușor la suprafață, un suflu nou îmi deschide ochii obosiți. Reflexia e la fel,oriunde mă uit.
Îmi înec propriile cuvinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu