Erica, trezește ți sufletul

- Trezește ți sufletul, Erica ! Trezește l până nu e prea târziu.
***

Al naibii vis. Șoapte de la oameni care nu i mai vezi prea curând. Dar ele sunt acolo,în timpanul meu, așteptând efectul dorit.
-Un vin roșu sec, te rog.
- O zi perfectă pentru această alegere,domnișoară.

Mi am simțit sufletul arzând de la atâta ironie,dar am pornit mai departe cu sticla mea de vin. Am căutat un deal îndepărtat,să nu mă vadă nimeni,am spart sticla de toate zidurile create de 20 de ani de zile,iar vinul l am turnat pe răni. Vedeam găuri,sau un foc care adâncea același strigăt răgușit. Nu mai vine nimeni aici,mi am zis.
Am căutat un chibrit printre iarba deasă de noiembrie. Unde mai este asa iarbă în așa lună? Am zis că am să ard tot,să nu mai prind urme nefirești de care să nu mai scap niciodată.
Acum ninge. zăpada e neagră și rece. Măcar e ceva acolo acum.