Surprind un cadru plin de ezitări.Fulgere incerte ce luminau doar jumătate de cameră,tunete răsfirate şi o ploaie maruntă pe care nu o auzeai doar o simţeai.
Capul îi era din ce în ce mai greu cufundat în pernă,părul răsfirat,ochii larg deschişi.
Incertitudine nu duce la nimic bun.Dar în unele situaţii e mai bine orice,doar să fie ceva.
Totul lasă câte o urmă,iar această furtună a lăsat în prag doi ochi roşii şi nu tocmai de furie.Poate de melancolie sau confuzie.Poate doar un miraj prost creat de o beţie pe măsură.
Câteodată şi ar fi cerut curaj în situaţii în care nu avea nevoie.Ar fi vrut totuşi să i lase în prag, însă doi ochi roşii într o cameră obscură prind alt contur.
A aşteptat şi aşteptat. Iar el a încercat şi încercat. Până când aşteptarea i a topit oasele,până când încercarea a sfărâmat orice sperantă. Nici ea nici el nu pot spune exact ce s a întâmplat. Poate un sărut mai apăsat sau un sincron adecvat. Poate o căldură nefirească şi două mâini ce nu încetează.. El plecând cu două zgârieturi,ea cu o brichetă galbenă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu