August a fost mereu luna mea preferată. Are un altfel de miros și o lumină pală. E singura lună pe care o simt cum își face loc pe scena mea,un alt sezon trecător. Și nu e niciodată la fel. Nu sunt aceleași raze ce mi dezlipesc genele leneșe, nici amurgul ce mi conturează perfect respirația,uneori și pulsul. E o lună ce vindecă,cicatrizează rănile de toate felurile. Unele mai recente,altele trecute deja de a doua tinerețe. Dar nu se lasă bătută pană nu mi oferă un suflu nou,un tablou reconstruit gata sa fie contemplat,admirat,analizat,simțit. Mă agață de un alt perete,mai solid de data asta.Și eu mă agăț de orice urmă de început căci drumul i scurt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu