du mă unde vrei ,dar nu mă duce acasă

Puţină neîndemânare,puţină agitaţie, puţină oboseală, puţin timp. Pot spune că am cunoscut câte puţin din toate ,cât de norocoasă sunt.
Fuga asta continuă ma face să uit pe moment.De ei,de noi, de voi. E o terapie interesantă până constaţi că nu ştii să te mai opreşti. Că toate frânele defapt accelerează şi te mai învârţi minţându te că defapt ăsta e popasul vieţii tale.
Filmul vieţii tale în rolul principal. Acum spune mi tu ce faci când regizorul e altul? Acel deja vu constant care respiră cu tine,mănâncă cu tine,creşte cu tine. Pe el cum îl explici?
Îmi iau ultimul mărunţiş şi plec.din nou şi din nou. Destinaţia e mereu diferită şi totuşi aceeaşi.
Să fugim. Să fugim până ne risipim.