noduri adunate în jumătăți de nopți care nu se scurg niciodată. și îți dorești timp pentru prima data,doar ca să privești acea pierdere constantă. cand ajungi să ți fie dor de pierderi atingi un grad de amorțeală nebănuită. poate ăsta e si rostul,sa muți sloiuri de gheață cu speranța că într o zi se vor evapora, sau vor obosi și ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu