If I were really really ridiculously wealthy, I wouldn’t buy a mansion, just tiny apartments in every city I love.
Mara Wilson

joi, 14 noiembrie 2013

it' s been a long time since i ve been me



Stânga sau dreapta. Înainte sau înapoi. Azi sau mâine. Din toate astea rămâne doar un sau scurt și precis.
Mă așteaptă o iarnă anevoioasă,dar eu ce mai aștept?
Mașina se oprise în sfârșit, iar odată cu ea și gândurile mele.
- Suntem ..unde?
- Suntem și atât, mi a zâmbit.
M am întors cu pași apăsați,hotărâtă să plec. Nu. Să fug în toate părțile până mă risipesc. Să țip ironia asta care mi a topit umerii și pe care nu o mai pot duce. Totul inside my head. Război de gânduri care nu se mai pierd vreodată.
- S a întamplat ceva?
Nu am răspuns. Am continuat să merg ,deși aveam senzația că stau suspendată de ceva timp.
Zgomot. Sunete. Cuvinte. Priviri. Și atât. Suntem și atât.
- Close your eyes and give your soul away.
- Nu pot să ți dau ceva ce nu mi mai aparține. Eu nu sunt eu acum. Însă orice aș fi în acest moment , I m the very best version of myself.
- La final tot aici ajungem.
- La final e mereu un început, remember? Obișnuiai să arunci cu începuturi. Și obișnuia să mi placă.
- Unde te am pierdut? ochii lui m au fixat melancolic, anticipând răspunsul.
- Întrebarea e când m ai avut?

Niciun comentariu: