ploi de vară în miez de toamnă

Aş vrea sa mă limitez doar la un titlu şi o poză. Să fie cel mai scurt rezumat din viaţa mea. Dar m am hotărât brusc,evident să nu comprim nimic. La urma urmei sunt cuvinte menite să afirme şi confirme.să nege şi mai ales să marcheze. Însă astăzi nu este lecţia despre cuvinte aşa că voi pleca de unde nu am început.
Mi s au părut tot timpul ciudate lucrurile care te tulbură, care schimbă prea mult un tablou muncit de un pictor amator. Aceste lucruri nefireşti care la prima sau a zecea vedere n au nici o logică pentru cei care desigur susţin că o au,devotaţi şi cu desăvârşire. Şi mai ciudat e că eu făceam parte din acea categorie desăvârşită,în fond căutând o logică. Una. Ulterior am înţeles că nu există. Nu există una singură vreau să spun.
Nu e una dintre revelaţiile pe care le simţi ca o a n şpea minune a lumii si o a treia America descoperită. Nu e nici un zbucium sau măcar dorinţă care să ţi fiarbă sângele sau să ţi dea ochii peste cap. E linişte. Pentru că ştii tot şi nimic. Pentru că oricât de circular e un cerc mereu va fi ocazia să fie pătrat.
Suntem expuşi la lucruri nefireşti nu din cauza destinului năpraznic,ghinionului sau orice altceva ci tocmai pentru că ele dau sens în non sensul lor. Când ajungi să înţelegi că cercul poate fi pătrat ,iar pătratul poţi fi chiar tu..e drept vei fi considerat nebun. sau nu.