femeile nu gem,femeile dulceaţă

Gene alipite.
-Ochii. Ochii erau între-deschişi? Dar bluza? Spune- mi povestea nasturelui nărăvaş. Haidee,spune. Vreau să şi aud ,nu doar să simt.
- La 3 dimineaţa ,Erica? La ora asta nu se întamplă poveşti.
- Tocmai. Ce se intamplăă?
- Nasturele ia forma unor degete de picioare. Simţi deja nu? Şi urcâ,fără să se grabească spre gambă ,iar gamba ia forma unei coapse. Şi aici se opreşte puţin. Studiază, se relaxează,face drumuri dus- întors.
- Nasturele pe coapsa mea?
- Da da. Pe el nu l poţi acuza nici scuza. Vrei să se oprească? Poţi să închizii ochii, nu va pleca. Traseul conntinuă ,însă peisajul se schimbă. Apare un munte..un munte de vulcan agitat.Dar nasturele în curajul său naiv şi pur îl străbate agitându l şi mai tare. Se amestecă,se transformă şi reuşeşte un salt mâreţ între două dealuri. Se minunează,îşi pierde firea de nasture şi se transformă iar,astfel se scufundă ,iese la suprafaţă şi se agaţă de unica lui speranţă. Sunetul. Dar până acolo mai avea un ultim drum de parcurs, dar s a împiedicat.
- Transformă nasturele! Din nou şi din nou.
-Şi tu ce transformi?
- Gemul în dulceaţă.