If I were really really ridiculously wealthy, I wouldn’t buy a mansion, just tiny apartments in every city I love.
Mara Wilson

marți, 17 mai 2011

but




sa fac abstractie de ultima luna (prea generoasa fiind) , oricum memoria nu si mai indeplineste functiile cu precizie, si sa raportez totul la momentul acum ceea ce nu am mai facut si nici nu intentionez in mare parte.
fugitiv mi am zis ca ,nestiind ce mi va mai rezerva viitorul(desi n ar fi greu de ghicit), sa recapitulez ca pentru un test mai mult sau mai putin inainte de ziua care e uitata deja..stearsa cand voi inceta sa fiu ce sunt.
Nu mi aduc aminte ce mi doream cand am ajuns aici dar stiu ce visam ca doream. sigura fiind ca n am sa incurc nimic si ca eventual se va si incadra.
dar eventualul acesta a fost atat de vag incat abia acum i am inteles sensul.

*
Imi placea luna mai aproape atat de mult ca muscatul buzelor. insa nu si acum.
*
Daca as fi fost putin mai sigura in ceea ce ma priveste,as fi spus, in termeni filozofici ce i drept, ca in trairile mele au trecut mai multi ani decat..decat.
*
ca neintelesii au fost ei si nu eu. sau invers.
*
dadeam importanta deja vu urilor,aparand ocazional. prea radical acum sa mi apara constant.

N am ajuns la o concluzie finala acum si nici nu voi ajunge.
si oricat de mult as vrea sa strig un da lung si asteptat de mult,va fi mereu un nu puternic si bine meritat car ii va lua locul.

acum,scena fiind propiul birou..imi inchid ochii pentru a doua oara pe ziua de azi.

Niciun comentariu: