.

De cand a inceput vara ,in fiecare seara privesc acelasi cer, aceeasi stea-singura existenta, in acelasi loc. Azi am simtit nevoia de a ma uita mai mult la ea. Gandurile au luat o razna intr un timp record. In minte imi suna aceleasi cuvinte : Scopul scuza mijloacele, scopul scuza mijloacele. A zis o un tip destept- probabil pe vremea lui. Nu i spun numele,desi il stiti pentru ca imi aduce aminte de istorie si daca imi aduc aminte de istorie e ca si cum as fi intr un film horror in rolul principal.
Revenind la scop. Imediat s a produs efectul de turma si toata lumea i a dat dreptate. Si inca ii da.si eu ii dau,dar partial. Ceea ce vreau eu sa spun e ca scopul scuza mijloacele,dar nu pe toate. Varianta lui e o scuza ca sa ne simtim noi bine. Pentru ca suntem al naibi de egoisti. Eul nostru este persoana principala,iar restul sunt niste vicitime al scopului. Si fiecare dintre noi ajunge victima la randul sau. Pana cand ne vom distruge,iar scopurile se reduc si mijloacele nu vor mai exista. Dar egoismul e ca o boala incurabila. Deci a stiut ce a stiut tipul cand a zis asta.