If I were really really ridiculously wealthy, I wouldn’t buy a mansion, just tiny apartments in every city I love.
Mara Wilson

sâmbătă, 21 august 2010

.


De cand a inceput vara ,in fiecare seara privesc acelasi cer, aceeasi stea-singura existenta, in acelasi loc. Azi am simtit nevoia de a ma uita mai mult la ea. Gandurile au luat o razna intr un timp record. In minte imi suna aceleasi cuvinte : Scopul scuza mijloacele, scopul scuza mijloacele. A zis o un tip destept- probabil pe vremea lui. Nu i spun numele,desi il stiti pentru ca imi aduce aminte de istorie si daca imi aduc aminte de istorie e ca si cum as fi intr un film horror in rolul principal.
Revenind la scop. Imediat s a produs efectul de turma si toata lumea i a dat dreptate. Si inca ii da.si eu ii dau,dar partial. Ceea ce vreau eu sa spun e ca scopul scuza mijloacele,dar nu pe toate. Varianta lui e o scuza ca sa ne simtim noi bine. Pentru ca suntem al naibi de egoisti. Eul nostru este persoana principala,iar restul sunt niste vicitime al scopului. Si fiecare dintre noi ajunge victima la randul sau. Pana cand ne vom distruge,iar scopurile se reduc si mijloacele nu vor mai exista. Dar egoismul e ca o boala incurabila. Deci a stiut ce a stiut tipul cand a zis asta.

Un comentariu:

Mihay spunea...

dar ai început să vorbești despre vară, iar o dai în tipi dubioși?
Mie vara, îmi place să privesc stelele, fie vara, iarna, toamna ori primăvara...
Eu mă duc mereu pe câmp și mă relaxez de unul singur (încă nu am găsit persoanele compatibile să-mi țină de urât). Eu mereu m-am considerat singur, dar când am privit stelele, mă credeam invincibil. Mă credeam invincibil în fiecare zi. Apoi nu am mai privit stelele cu atâta putere, și după aceea, deloc. Mi-am pierdut puterea, pe care o simțeam în fiecare zi. Mi-am spus că ar fi o provocare pentru mine dacă aș câștiga putere de la un om. Și încă nu am găsit persoana aceea.