Rosu difuz, aproape decolorat. Nici ploaia nu-l mai spala, nici noi nu am incercat.
Sunt pete la tot pasul, aici pe podea. Am incercat sa le numar, o data si inca o data.
Tot nu am reusit.
Pesemne ca asa de tare ne am ratacit.
Ca am avut pasi mari si grei si hotarati,
Ca am fugit departe, da tot in cerc ne invartim.
Ca am vrut sa aprind cerul si luna sa o prind.
Am vrut sange clocotind in vene,
Sa curga fierbinte peste oameni flamanzi,
Peste viziuni complicate si trairi far sens,
Sa ma mai inunde inca o data, sa simt ca traiesc.
Dar rosul e fad intr- o ploaie de toamna,
Nimic nu-l mai spala,
Nimic nu ma spala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu