Care o fi diferența între mine și el și alți câțiva de ei? Și desigur călcăm pe aceeași bucățică de pământ rotundă, rodată de atâția pași grăbiți spre libertate. Și ce o fi aia libertate? Am amețit de atâția oameni grăbiți să prindă ceva. Literalmente fugi și fugi și tot sper să văd pe cineva care obosește, căruia i se taie respirația. Sunt neclintiți în fuga lor pentru că ei o cred, o respiră și o asumă și în final amorțesc.
Și nu e genul ăla de amorțeală de la alcool unde nu ți simți picioarele da ți zvâcnește sufletu n tine. Nu. Aici oboseala aia se transformă într un uriaș miserupism (traducere- indiferență). Și nu ți pasă pe ce sau pe cine calci că doar fuga aia nu e în van. Trebuie să prinzi tu ceva, chiar dacă e o febră musculară și atât. Vorbeam de diferențe, dar hai mai bine să vorbim de frici, sau de iluzii sau de niște oglinzi sparte de ego ul tău care nu simte pic de rușine că nu știe ce i aia.
Am văzut atâția de eu prin fața ochilor.. și m am recunoscut și în fuga lor și în fuga mea. Și desigur mi am zis că undeva, linia de final e trasată atât de subțire încât ma risc sa mă învârt în cerc ani și zile și ore ratând de atâtea ori gloriosul moment. E în ADN ul meu și al nostru, e în meleagurile unde am respirat acel aer diferit. E o horă care mai mult ne desparte decât ne unește..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu