Soarele a răsărit demult pe partea mea de pat, vântul bate încetișor... ah cearceaf mototolit. M -am uitat din nou la ceas,dar ca deobicei bătea pasul pe loc. M- am dat jos din pat cu un gust amărui pe limbă. Mi-am căutat paharul plin de nimic și în tot acest timp ceva straniu nu-mi dădea pace. Ceva în decor se schimbase,dar oare ce?
Am continuat să mă învârt în cerc cu 2 degete deasupra pleoapei și atunci am văzut că răsăritul nu a ajuns niciodată pe partea mea de pat. Că paharul era pe jumătate plin,iar ceasul pe jumătate lipsă. Și fereastra era doar un cerc pe care-l cuprindeai cu 3 degete de la mâna dreaptă. două căni pe podea tot pe jumate goale, un sutien tăiat la jumate. Mi am pus din noua două degete pe pleoapă. N am nimerit ziua,mi am zis ferm convinsă.
Poate un pic cam târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu