nothing left of you to remind me,so why are you still standing behind me?

- Pleacă!
Asta am zis? sau paharul aruncat în tocul uşii a fost mai evident decât ceea ce n am apucat să rostesc.
- 5 zile..5 zile la rând ai făcut ţăndări câte un pahar de tocul uşii, nu ţi ajunge? nu ne mai ajunge? aş vrea să fac bucătăria asta ţăndări şi totuşi mă abţin. de ce nu mă împrăştii pe mine? un morman de cioburi din mine te ar satisface mai tare decât amărâtele astea de pahare.
Am schiţat un zâmbet sarcastic. am oftat. am mers trei paşi după o sticlă plină.şi am ridicat privirea în sus,de parcă ceva avea să iasă din mine.
-Tu..tu eşti ca un puzzle stricat.trei piese dintr o parte combinate cu altele din altă parte.tu eşti deja împrăştiat şi degeaba aştepţi să te adun din nou.
- Am tot timpul din lume să aştept să termini paharele alea.
- Chiar nu pricepi că n ai nimic? uită te puţin in jurul tău şi spune ţi ţie ce vezi.recunoaşte te în toate cioburile şi urmele de sânge ,for god sake!
O umbră de panică am citit în ochii lui,dar eu eram cumva setată pe cioburi.însetată mai bine zis.
-Deja ai început să te răneşti. lasă mă să mă apropii,nu mai crea barieri stupide de cioburi în jurul tău.
"lasă mă să mă apropii" - barierile sunt doar în mintea ta limitată. eu ,rănită?eu.eu.eu. dar tu când?
Simţeam o oarecare ameţeală.dar am dat vina pe sticla de pe masă. şi continuam să rămân în picioare , presupun din automatism căci controlul propiu zis îl pierdusem.
- E sângele tău. sunt cioburile tale. e limitarea ta. Uită te puţin la tine,până şi ochii ţi s au înroşit.clocoteşte sângele,iar tu nu faci nimic.nu te trezeşti nicicum.Cearcăne,rimel întins, ciorapi rupţi,sânge. asta eşti tu?
- Nu te mai juca de a tipul erou şi termină cu prostiile.Sunt eu ,ce treabă ai tu?Aici,acum,ieri sau mâine sunt eu,dar tu complet fiind ce cauţi?
-Bucăţi..de cioburi.
- Aici e doar sânge clocotind,cearcăne,rimel întins şi ciorapi rupţi.