M am tot învârtit într o cameră obscură şi înceţoşată zilele astea, încercând să mi pun în ordine gândurile,viaţa sau măcar ceva din tot tabloul care mi este dat.
N am să mint. postarea asta mi am imaginat o total altfel,dar ca deobicei imprevizibilul m a aşteptat la coadă să mă mai trezească puţin.
Anul acesta a fost un iad construit de mine şi de alţii din jurul meu pentru ca mai târziu să mă bucur de un rai promis a fi de neuitat. Şi da a fost de neuitat doar prima parte căci raiul nu a mai ajuns şi m am trezit mai confuză ca deobicei încercând să fac acest creier să înteleagă. să înteleagă de ce n am intrat la medicină dintr o ironie a sorţii şi nu din neştiinţă,nepăsare,lene sau minimum de efort. N am ştiut niciodată ce înseamnă această ironie până zilele astea. N am crezut niciodată cât de mută şi şocată mă va lăsa o ironie. sau ce urme adânci. Totul era general şi ipotetic şi filosofic şi cum mai vrei. Dar să ţi schimbe o întreagă viziune asupra vieţii e altceva. Am evitat să mă joc cu viaţa deşi ocazii au fost multe,dar văd că ea nu mă evită. Am senzaţia că trăiesc un joc stupid fără mult aşteptatul " game over ".
Oricât de multe întrebări aş avea, răspunsuri sunt zero. şi e normal ,conştientă fiind că mă învârt în jurul unui fir de aţă pe care l am rupt de atâtea ori încât nici nu mai sunt sigură dacă mai este acolo. sau dacă a existat de la început.
Nu ştiu multe la momentul acesta. Gândurile mi zboară parcă ar fi pe un aeroport,constant. Tot ce pot spune e că viaţa e azi. nu e nici ieri nici mâine.nu e un plan ,nu e un regret,nu e o amintire. e un acum pe care trebuie să l foloseşti la maximum.
Sper să mi revin cât mai repede,dar asta e problema cu viaţa, nu ştie decăt să "fure" tot, rar mai dă şi înapoi. Însă problema cu mine este că nu mă las aşa uşor. Am multe de spus,iar undeva trebuie înşirate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu