If I were really really ridiculously wealthy, I wouldn’t buy a mansion, just tiny apartments in every city I love.
Mara Wilson

joi, 30 mai 2013

the end is only the beginning


sâmbătă, 16 octombrie 2010

absolvirea care oricand are privilegiul sa mi treaca prin fata ochilor necontand cine si cum are acelasi efect. de bocit,mult si bine.pana imi revin cu forte relativ proaspete. acum urmeaza un alt dc? pai aici stiu sigur. da sigur ca o sa plang si la premiere si la banchet adica toata ziulica cat e lunga ,si ca o sa mi para rau ca vezi doamne ce mari estem si ce nu stiu ce am mai realizat. acum numai sunt afectata de situatie dar daca o sa ajung sa mai traiesc pana atunci am sa scriu o postare speciala despre acest subiect. Well pana atunci mai am inca 2 anisori care par atat de multi si ma rog in fiecare minut sa treaca mai repede pana ajunge vara si dupa ma trezesc acus majora si panicata ca a trecut prea repede timpul si ma vad picand bacul ceea ce nu o sa se intample sa speram.


Acum 3 ani,scrisesem această postare,e o parte doar, şi da am ajuns ca să povestesc acest lucru. Acei 2 anişori au trecut şi ei şi mă aflu în faţa unui pc încercând să relatez această superbă experienţă. Nu am să bat câmpii despre cât de dor o să mi fie,sau cât de rău îmi pare. Am să îi bat în schimb despre restul. A fost o zi obositor de frumoasă pe care am simţit o de la prima oră de când m am trezit şi până acum şi asta mă bucură pe deplin pentru că nu voi apuca să regret faptul că n am trâit ce era de trâit. Să spun cât de tare am tremurat? Nu pot ,pentru că nu găsesc un cuvânt care să l descrie. Dar acel tremur a însemnat ,pace,mândrie,fericire,împlinire pentru ce am ajuns să fiu de a lungul a 4 măreţi ani şi alături de persoane foarte dragi care fără ele n ar fi fost la fel. Sunt mândră de mine,de ei pentru că i am cunoscut pentru că au venit şi nu au mai plecat,pentru că am ajuns pe o scenă în care lumea să aplaude acest lucru. Liceul a însemnat un început nicidecum un sfârşit. Nu pot să cred că s a terminat ceva cand abia s a format. Evoluţie. Acesta e cuvântul. Evoluţie lângă oameni frumoşi cu experienţe plăcute şi mai puţin plăcute. Asta e etapa mea pe care nu o regret. Şi nu mi pare rău de nimic pentru că numai sufletul meu ştie cât a aşteptat această zi şi a fost fără doar şi poate perfectă cu toate stângăciile şi emoţiile.
Aşadar un mare MULŢUMESC tuturor cărora sunt în viaţa mea şi în sufletul meu şi au fost acolo indiferent pe ce cale.

Un comentariu:

AnDrA spunea...

Felicitari :*!