minus cu plus

O zi foarte neproductivă astăzi, ca şi multe altele de altfel. În fiecare zi mă trezesc cu o nouă " relevaţie" şi tot în fiecare zi mi se perindă blogul în faţa ochilor, spunându mi azi scriu. but today is not the day either. E sufocant anul ăsta,dar ne adaptăm cum se poate.
De câteva zile mă tot invârt în jurul unui lucru sau mai bine spus mă lovesc de el. Vorbesc despre o calitate care observ că e pe cale de dispariţie,dacă nu a dispărut deja.
CURAJUL. Ah ce frumos sună. şi ce frumos minte lumea cu el ,din obişnuinţă,din inconştienţă,din frică, din o groază de lucruri care constituie scuze patetice. În opinia mea mi se pare patetic să renunţi cand nici nu te ai apucat,când eşti la început,sfârşit,mijloc şi mai ales când îţi doreşti atât de mult. să renunţi pur şi simplu. Paradoxal vorbesc dintr un context în care constant îmi încolţeşte această idee,dar la fel de repede cum mă apucă aşa îmi şi trece. Lor nu le trece,însă.
Toată lumea la un moment dat te întreabă(depinde de context) ce ai schimba dacă...? Eu nu aş schimba nimic,aş oferi conştiinţă de sine,de locul în care te aflii. Sunt o boemă şi o filosoafă azi,defapt tot timpul dar mai ales azi. Acum 5 zile făcusem 19 ani. primii,singurii şi ultimii nouăşpe ani.Îmi rezerv acest drept,ca şi multe altele. să vad ce o să mi rezerve ei.
Mă întorc la prima parte cu zile ,nopţi,luni,bac,admitere, graduation care trebuia să fie primuul cuvânt dacă ar fi sa fie o ordine. dar nu este. Dezordinea e la ea acasă. pe birou,în viaţă,în suflet.

P.s Mai absolv(esc)im şi eu(noi) ?