If I were really really ridiculously wealthy, I wouldn’t buy a mansion, just tiny apartments in every city I love.
Mara Wilson

miercuri, 17 aprilie 2013

simple



Toată euforia de acum 3 ore s a transformat într un somn lung,de parcă n am dormit de o viaţă întreagă. Nu reuşesc să mă decid dacă e asta sau e altceva.
Mi aduc aminte că am avut tot felul de nopţi şi de zile pe care brusc va trebui să le rătăcesc în altă parte.să le uit,să le dau drumul. şi cum nu e la o aruncătură de băţ acest lucru..
Orşicum ,dacă trecutul bate la uşă fără să primească vreo aprobare de orice fel,voi schimba uşa. dacă se hotărăşte să apară la geam voi ridica ziduri de nopţi de vară ca să fiu sigură că se va rătăci. Metode sunt ,mii. Dar eu nu mi mai doresc soluţii .nici explicaţii căci oricum dorul rămâne neclintit. el n aude,nu vorbeşte doar simte.
Am o lista lungă de dorinţe care nu vor rămâne doar la acel stagiu. Însă ce mi doresc acum e să ajung unde am dorit am muncit să ajung,iar dupa ce toată nebunia se va termina cu acest bac si acestă admitere la medicină să scriu. să continui ce am început acum vreo patru ani care pare mi se secole de acum,cred că am postat ceva de pe atunci si aici pe blog (egal minus sau aşa ceva se cheamă postarea pentru curioşi)şi restul va fi istorie.
Next stop ..cursul festiv soon.

Niciun comentariu: