If I were really really ridiculously wealthy, I wouldn’t buy a mansion, just tiny apartments in every city I love.
Mara Wilson

duminică, 13 ianuarie 2013

jumătăţi

Ştii..e o treabă cu jumătăţile astea. Oriunde te învârţi, fie că duci doar gunoiul,fie că te angajezi la discuţii mai profunde realizezi că toţi doresc,speră,fug în disperarea acelei "jumătăţi" care pare mi se i ar completa. Paradoxal este că omul în sine face faţă doar jumătăţilor. El doreşte doar fericirea în viaţă, fără să înţeleagă că viaţa nu înseamnă doar atât: un lung şir de momente liniştite,împlinite.
Într o relaţie îi auzi că şi ar dori doar anumite momente să continuie la nesfârşit: unii ar dori să trăiască într un orgasm continuu,alţii vor doar începutul relaţiei unde îşi are loc meritatul mister,curiozitatea, dorinţa. alţii vor doar dramele,veşnicele drame şi aşa mai departe. Nu condamn pe nimeni,problema este desigur alta.
Nu ştim sa fim compleţi,un tot unitar. Nu reuşim nici la acest moment să acceptăm anumite lucruri din orgoliu,prostie,nştiinţă însă toţi strigă după întregire.Ai patru anotimpuri şi ai senzaţia că singurul care ţi se potriveşte şi l ai vrea la nesfârşit e unul.Ai o persoană în faţa ta prin care simţi,creşti respiri ca să ajungi la concluzia că iubirea ta se află în alte zeci de persoane.Omul duce cu el o ironie veşnică pe umerii săi, dar nu l mai deranjează,sperie,trezeşte.


Niciun comentariu: