deja vu

“Unde te duci când nimeni nu te aşteaptă? Trebuia să fii aici, cu mine. Trebuia să fiu a ta, şi tu al meu, să fim fericiţi, să fie anul nostru. Dar unde e tot ce mi-ai promis? Unde s-a dus iubirea? Ştiai că încercam să-ţi intru în inimă, în minte, că încearcam să te fac să mă iubeşti aşa cum sunt, chiar dacă nu eram una din fetele alea frumoase pe care toţi băieţii le vor. Şi te-am rugat să mă laşi să rămân acolo mereu, să nu îţi mai deschizi inima în faţa altcuiva, că ştiam amândoi că mai intră şi mizerii. Nu voiam să stai tot timpul cu mine, să vorbim întruna, să ştiu tot ce faci.. un mesaj de “Bună dimineaţa!” ar fi fost de ajuns, aşa ştiam că te gândeşti la mine, şi un “eşti frumoasă” din când în când, chiar dacă eu te-aş fi contrazis. Sufletul meu e mort, ochii îmi sunt închişi, tu eşti departe, iar eu.. Eu sunt tot aici. După tot acest timp, eu nu mai pot spera la nimic. Voiam doar să nu mă uiţi, să mă ţii minte ca un copil care nu ştia să iubească, dar pe care tu l-ai învăţat ce înseamnă fericirea. O copilă frumoasă, aşa cum e ea. Are mai multe defecte decât calităţi, dar unii o acceptă aşa cum e. Copila cu părul ei creţ, în care adia vântul, când tu o sărutai ţinând-o de mână. O copilă care caută fericirea în locurile unde domneşte tristeţea, care încă mai speră la finalul ei fericit. Care continuă să spere că tu încă te mai gândeşti la ea, că singurul lucru care stă între voi doi e orgoliul tău… şi poate şi timiditatea ei. Copila cu ochii ei căprui, în care poţi citi povestea unei nopţi de vară. Copila care încearcă să reajungă la tine, dar se simte ca o străină pe un teritoriu necunoscut. Copila care are un gol în stomac de fiecare dată când aude cuvântul “iubire”, căci primul lucru la care se gândeşte eşti tu. Ea încă te mai aşteaptă, dar tu deja ai întârziat.. prea mult.” -tumblr