If I were really really ridiculously wealthy, I wouldn’t buy a mansion, just tiny apartments in every city I love.
Mara Wilson

vineri, 24 august 2012

Să povestim viaţa ca pe un film





Eu vreau ca să continui tradiţia, cel puţin anul acesta este un must. Care an a fost teribil pentru mine daar sper ca la tine să fie fix opusul.
Se pare că vara asta ţi a dat mult de furcă ,dar hey ai ajuns până aici deci se poate,se poate trece peste.În tot haosul acesta şi anii de liceu şi toate amintirile plăcute,neplăcute, te ai trezit eu ştiu..mai puternică ,mai matură(noooot ) ) ,mai cu toţi 18 anii întregi care trebuie neapărat să i simţi.
Deci azi e despre tine. Nu noi, nu eu ,nu ei, nu ziua de mâine. Acum. Şi acest acum îmi pare tot mai scurt cu cât avansez.
!!!!  Le 7th grade: blugi rupţi,suviţe blonde,adidaşi,ghiozdan (bluza mi scapă), ochi verzi, aluniţa de netrecut cu vederea. Cu o privire sfioasă şi o dispoziţie mai mult sau mai puţin iritată aşteptai să te prezintă dragul nostru diriginte ,care pun pariu ca ţi s a părut ore întregi intervalul cât a deschis şi închis gura. Şi prezentarea fu facută ( ea este Andreea Galeş şi va fi noua voastră colegă de clasă) te apropiai uşor dar cu paşi siguri spre o bancă. Evident că ai intrat deodată în cel mai „spumos” grup unde eram şi eu, pe criteriul că ştii handbal.damn ce vremuri.
Până să ajungem să ne înţelegem ne a luat puţin.Drama nu avea să întârzie,şi bineînteles că s a creat o întreagă tenenovelă cu jose armando şi tot tacâmul. Toate acele „aparenţe crunte şi înşelătoare” de mai aveam puţin şi scoteam şi piesa că tot era la modă. Deci după cum vezi numai într un an scoteam si piesă şi tenenovelă mai ceva ca la Hollywood.
Naivă până peste poate şi cu picioarele oriunde numai nu pe pământ avansăm uşor către ------- le 8th grade : erai acelaşi geniu neînţeles dar cu o idee mai evoluat.Desigur că fiind perioada emoneilor trebuia să fii marcată de ceva anume. Nu a fost tocmai stilul în sine ciiiii febra twilight. Primul film a fost cum a mai fost ,dar cand ai citit şi prima carte deja viaţa părea ca nu mai are sens fără un vampir alături. La 15 ani erau foarte grele aceste sentimente,care mai târziu s au pierdut în suferinţe şi obişnuinţa că totuşi un vampir nu o să apară la 18 ani.. Una peste alta , a 8 a a însemnat apogeul râsului,nu ştiu dacă o să mai fie vre un bis,dar a mai însemnat si primul examen mai serios aşa, de care cu toate dramatismele si Rom ul cel dublu ai trecut peste like a boss.Au fost prezente şi uluitoarele tale performanţe în ale dansului pe melodiie ca hiq si alte câteva. Dar destinul nu te a vrut din fericire, să împărtăşeşti tot acel talent care zăcea în tine aşteptând să fie descoperit de un întreg liceu.
~~~~~~~ le 9th grade : pe care l aş intitula The teenage dream. Liceul în sine părea mai mult ca o scăpare de d zeu mai ştie ce. Dar prima săptămână a avut grijă să îţi spulbere fiecare speranţă. Şi ai înjurat cât n ai înjurat în toţi cei 16 ani, ai căzut, te ai ridicat. Primul mohamed, prima scăpare şi tot primul contact cu realitatea aceasta “ scumpă şi frumoasă”. Aşadar a fost o iniţiere pe cam toate planurile şi numai ce trebuia să fie n a fost.
-.-.-.-.-.-.-.-.-. le 10th grade : acest an a fost cel mai cumplit şi nedorit din tot liceul,având certitudinea că bucuriile vieţii se vor afla oriunde numai nu acolo. Ai numărat zile,ai încercuit pe calendar, ai repetat la interval de cateva minute cuvântul vară,până într o zi. Cert este ca a 10 a a fost d.p.d.v al şcolii un an mai mult decât o să avem parte from now on. Proful de mate,neuitatul prof care a marcat această perioadă împreună cu domnul Ciocan, le permanetul si care au mai fost,aceştia constituind baza. Aşadar a 10 a fost viitorul tuturor anilor tăi,numai prezent nu. Verile au reprezentat realitatea care şi ea părea să stea mai mult deoparte pentru un moment…şi ne apropiam vertiginos de frumoasa cifră ..cea care în speranţa ta îţi aducea le young, le wild, le free
^_^_^_^_^_^_^_^_^_^_^ le 11th grade: le young wild annnd punct s a dovedit a fi. Dar ce obicei prost am să încep cu finalul. Acest an a însemnat alte dezamăgiri desigur,alte majorate mai mult sau mai puţin reuşite şi ceva nou. Undercover urile. Ei aici e aici. Am avut o cioară şi o fantomă,şi spre final un fotbalist. Ah ce mi plac denumirile astea platonice. Şi tu ai fost la fel de constantă de la primul până la ultimul. Cum deja ştii,mi a scăpat din greşeală.. avem infinite etape de această dată, toate la fel. Negaţie,negaţie şi iar negaţie.trebuia să fie un element nou. Drama e la ea acasă şi ştiu sigur că o scot şi un roman până una alta,timp să am. Că la ce mă şi ne aşteaptă d zeu cu mila. Dacă până acum am avut o idee mai mult sau mai puţin de toţi aceşti ani,ce va fi rămâne o enigmă. Tu o vei traduce ca fiind o panică desigur,ceea ce mă duce cu gândul la răspunul întrebării care ţi am pus o nu de mult „ cum te simţi la aproape 18 ani?” “panicăăă”. Ceea ce e şi normal. O tipă care mereu doreşte să deţină contrulul asupra oricărui lucru cum eşştiiii tuuuuu,răspunsul avea să fie mai mult decât evident.
Oricum ar fi,ai ajuns şi aici,atunci când credeai că nu mai va venii şi vremea aceasta,desigur în realitate puţin mai altfel decât te aşteptai dar nu asta contează acum. Trecând peste all the drama and shit prezentul de azi contează. Nu o sa mai fii niciodată mai tânără ca în acest moment. Acum totul e mai intens,tot începutul de azi şi trebuie să l simţi până în oase,ca să nu uiţi. Pentru că atunci cănd o să plecăm de la majoratul tău ,mă citez „ o să fie ‘ai de curu’ nostru”.Că tot veni vorba de majorat ştiu că adusesem vorba la un moment dat că mă bucur că m am implicat foarte mult în majoratul tău nu numai că suntem bestties si etc dar şi pentru că mă simt ca şi cum e şi majoratul meu,acum simt si eu că fac (am făcut) 18 ani. So thank yoou.
Aşa că până data viitoare ,când o să elucidăm enigma şi toate panicile ,te las cu un citat absolut superb spus de un om genial care probabil o să acapareze întreaga postare(că tot zici că sunt incapabilăăă,deci postarea o să fie irelevantă faţă de citat), urându ţi un sincer la mulţi 1888888 aniiiiiiiii !!!!!!!!!!!!!şi cu bune, cu rele să trecem amândouă prin ele !



“De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!”
— Paulo Coelho

Un comentariu:

Ioana spunea...

pare un an bun.