If I were really really ridiculously wealthy, I wouldn’t buy a mansion, just tiny apartments in every city I love.
Mara Wilson

miercuri, 23 mai 2012

salată de fructe

De când mi am schimbat camera e ceva aparte. Lumina soarelui e mai puternică şi acel alb pare a mă orbi pentru câteva multe secunde. Aşa mi s dimineţile …cufundate în neliniştea unei alte zi,unui nou început. Caut cu privirea acelaşi geam şi pe aceeaşi trecători rememorând la infinit lucruri uitate. Şi când mă îndepărtez îmi hotărăsc brusc o altă destinaţie,cu un alt sfârşit ..deşi mereu ajunge a fi acelaşi. Dar ideea asta de schimb pe schimb pare să facă lucrurile mai uşor simţite pe o perioadă scurtă de timp ce i drept. Aşa e când dorinţa nu se adaptează\transformă. Şi cu atâtea lucruri intacte ,ferite de ochii lumii e imposibil să lege exteriorul atât de pierdut în sine de atâtea schimbari. Dar lasă asta. Oglinda retrovizoare mi a adus aminte cât de mult înseamnă defapt acele 5 minute pierdute în visare. În ciuda decorului schimbat şi senzaţiei de neapartenţă am decis să mă reîntorc cumva,de data asta cu un tren să îmi termin de pictat cu degetele, amintirile…

Un comentariu:

Ioana spunea...

nostalgica postarea...dar o schimbare este intotdeauna bine venita...