Unii imi spuneau ca ar trebui sa scriu carti,multe carti. niciodata nu mi dadeam seama daca era o noua forma de ironie ce mi se aplica sau daca era adevarat. eu mereu mi am spus ca o sa scriu un jurnal. despre ce sunt,ce am fost,ce voi fi. dar n am facut nici una nici alta. n as putea sa cunosc-recunosc defapt, ceea ce stiu deja,pentru ca n as ramane cu nimic dupa. pentru ce sa incerc,sa mi doresc,sa renunt.
Era seara in mod cert,cand mi am dat ultima suflare pe o perna care n as fi vrut s o uit. mi am strans ochii si oprit orice obisnuiam sa fac pentru ca eram sigura ca ceva avea sa plece din mine. nu as fi crezut ca voi pleca eu din mine. n as fi crezut nimic. vedeam un drum lung care nu se termina niciodata si atat. stiu sigur ca adormisem inainte devreme.
Plecasem din mine in cautarea tot a mea,dar pe acel lung drum. propriile mele decizii n au fost proprii niciodata. au fost proprii circumstantelor,de care nu scap, nu vreau sa scap. Undeva,acel lung drum isi are propriul ceva pe care ah,nu l voi apuca.
Intre timp, mi am ironizat anii si mi am secatuit noptile.
Niciodata n am incetat nimic,mereu ei m au incetat pe mine. imi vad bancile pe care nu indraznesc sa ma asez. eu imi vreau marea pe acel drum,dar ea nu ma vrea pe mine. stiam cum va fi si totusi deviez. caut ceata sa mi intunece privirea sa nu mai vad ce visez.
"sa vrei sa stii despre ce scrii,sa nu uiti"- bilet scris de cineva a carui importanta.ah.nu.
Mi am luat cana de vodka si am plecat pe diagonala camerei catre locul destinat "jocului". era fix,septembrie, si eu in asteptarea altor momente. imi studiam venele care credeam ca le vad,apoi m am dus la dus.
-" vreau plimbari in parc,vreau sa respir ceva diferit"
"-vreau sa cred ca exista ceva mai mult decat tot acest.."si ma vedeam facand inconjorul lumii si ma vedeam cu un singur om,mereu,peste tot.
"vreau iubire, asta vreau" am iesit si mi am luat cana inapoi cu un aer amar.
cui ,puteam sa i spun ,cand toti vor altceva. din nou vodka.
totul avea dantela,pana si rita. ma cufundam in ea doar pentru secundele destinate imaginatiei. nu ma gaseai altfel decat intr un sutien diferit dar mereu cu dantela ce contura usor o rochie ce se decolora in functie de dispozitia mea. dress ul mi l alegeam mereu cu atentie si nu mi prindeam niciodata parul. dar nu ma gasea nimeni niciodata. si parca nu vroiam sa fiu tot ce erau altele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu