-N am vrut sa ti scapi biscuitele in ceai.
Atunci care era scopul? Ma intrebam putin nedumerita in timp ce imi pierise pofta de a mai inghiti ceva.
-Pacat. Accentuasem fiecare silaba,pentru a mai castiga timp in parcurgerea de la masuta din capatul camerei pana la dulap.
Mai imi arunc o privire la rochia destul de sifonata ,de care trebuia sa scap si nu stiam cum [atunci mi am jurat solemn ca nu mi mai cumpar nimic cu zeci de mii de fermuare, nasturi si alte din acele] si asteptam,defapt ma pregateam pentru cuvintele care aveam sa le aud,din partea lui.
Aud parchetul cum scartie (pentru prima oara bucurandu ma de acel sunet) si m am intors cu o privire putin mai patrunzatoare ca deobicei insa la fel de simpatica.
-Nu am sa spun nimic, dar asta nu inseamna...
- Nu,nu inseamna.
Mi se inrosise cerul de la atata visare.
2 comentarii:
așteptăm pe nicăieri.
termina ce ai inceput sau macar incepe altceva..fa`o pentru mine si viitori tai nepoti :)) .. o sa te stresez in fiecare zi :)
Trimiteți un comentariu