If I were really really ridiculously wealthy, I wouldn’t buy a mansion, just tiny apartments in every city I love.
Mara Wilson

vineri, 14 ianuarie 2011

15 minute


"- uite,hai sa ti spun.nu te am mintit cu absolut nimic pana acum,doar am omis lucruri.
- in ideea ca? nu voi afla niciodata,stiu.
- sa aflii ce?hm.,evident nu suntem pe aceeasi frecventa dar nu i nimic ,iti inteleg disperarea.
-disperare? pai,
-pai da caci necesita mult timp sa ascunzi inevitabilul,dar eu nu.nu am ascuns nimic."

Adevarul este ca niciodata nu stii ce ti poate debita mintea intr un interval de? 5 ore,pana nu vezi.sau visezi chiar. totusi oscilam intre momentul de pura imaginatie si alarma telefonului care mi a trezit pana si ultimul gand adormit de cand ma stiu.
si ghici ce. am lasat deoparte pana si seria de injuraturi specifica fiecarei dimineti si mi am bagat capul sub plapuma gandindu ma la un viitor mai mult sau mai putin alb. de ce alb? pai prea mult negru "domnea" in jurul meu,iar contrastul este necesar oricand,oriunde.

Am cautat in sertarul de vise dar m am razgandit imediat ce l ochisem.trebuie trebuie trebuie sa fie altceva. mi am repetat constant timp de cateva minute. si asa era.dar telefonul m a intrerupt din nou din profunzimea momentului.
si m am ridicat.pregatita pentru nimic.calculatorul n a scapat nici de aceasta data de o trezirea matinala si apoi directia spre dus.

Mi am vazut destule momente traite si retraite trecand nu prin fata ci pe langa ochii mei,destule tablouri abstracte...destule saruturi intr o singura noapte.

Un comentariu:

Mihai spunea...

și eu trebuie să prezint câteva lucruri de sub plapuma mea.