If I were really really ridiculously wealthy, I wouldn’t buy a mansion, just tiny apartments in every city I love.
Mara Wilson

vineri, 3 decembrie 2010

.


eu n am auzit de limite. doar ele de mine. dar acum trebuie sa opresc ceva caci am ajuns intr un punct greu de imaginat pentru altii ,in care.da m am saturat,si daca m am saturat inseamna ca m am scarbit,ca a trecut limita imposibilului pentru a ajunge la posibil.dar cum,si cand si unde sa gasesc eu ceva care sa poata opri?
m am razgandit intre timp si am zis,am vrut...sa aflu ce ar mai putea fi in spatele acestor ...nervi? nu ..nu sunt nervi. sunt o specie de ceva amestecat cu altceva rezultand un nimic.
-hai sa ti spun ceva.. eu visez mult..foarte mult.
- si cum e cand ma visezi pe mine?
-cum e ? e ceva complex,imposibil,infinit...imagineaza ti cum e sa visez toate culorile si nunatele care exista,universul cu tot ce contine el,toate anotimpurile,toata cuvintele spuse de toti oamenii,toate sentimentele traite de un singur om, toate punctele trasate de un copil, imagineaza ti cum e sa visezi toate astea la un loc.
unde eram? a da...limite. incercari..sau nu nu erau si alea aici,dar ele sunt bune prietene asa in general. "eu zic sa nu te mai complici...sa nu te..." eu zic sa numai ziceti voi nimic. si mai zic ca trecerea asta de la o stare la alta m a obosit azi mai mult ca niciodata. si ca am nevoie de o noapte nedormita alaturi de cineva care e dispus\a sa mi asculte aberatiile ,adevarate de altfel,cine stie cat de mult m ar vindeca caci eu nu stiu .
ah si cat am incercat sa fiu coerenta,dar n am reusit.

Un comentariu:

Mihay spunea...

1. fă-ți un jurnal.
2. păstrează blogul până la bătrânețe
3. fă-ți o cafea. și visează. și mie îmi place să visez. cu cineva lângă mine. și să vorbesc... și să vorbesc...