Am sărit pe secunde, am fugit pe minute. Jur că timpul mi a stat la picioare. Amorțite fiind, am călcat atât de apăsat că mi au apărut vânătăi. Le am măsurat în amintiri uitate în prag de noapte și am fugit după altele mai noi, mai colorate. Să mi las viața pictată de ele, mi am spus. Căci dorul și durerea oricum nu va trece, dar măcăr cu puțină culoare să rămân.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu