Toate s noi şi vechi sunt toate. Primăvara începe odată cu iarna, iar eu încă mai caut.
Cam aşa stă treaba pe aici şi pe oriunde,cel puţin la ultima parte.
Am încercat să găsesc tot felul de motive pentru care să mi explic senzaţia asta de parcă tot universul mă aduce exact unde trebuia să ajung ,iar in cealaltă secundă mă izbeşte de un zid pe care nu l văd,însă il simt.E fix ca aerul rece nefiresc în plină primăvară: ştii că n are ce căuta acolo şi totuşi conturează perfect restul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu