purpose of the nothing

Vizualizez multe scene tâmpite în ultima vreme. şi mă tot împiedic de întrebări a căror răspunsuri au încetat să apară. nu mi convine nimic din ce mi este prezentat şi oricum sătulă sunt să tot caut.
"zona mea de confort", a fost dată dispărută. ah,cât de tragic şi ironic de altfel.
ce mi place la nebunie este faptul că am încetat să mai agit apele,dar ele nu. totul continuă de parcă nimic vreodată s ar fi schimbat. şi culmea e că doar de data asta chiar s a produs,nu doar prin intermediul gândurilor mele veşnic ratăcite. dar oricum n ar fi asta vreo problemă ,căci de data asta sunt pe cale să mă rătăcesc de tot.