overwhelmed

simt nevoia sa spun multe si totusi parca asa mi inghit cuvintele.grozav de tare.
se terminase octombrie deja cand eu eram incurcata pana peste cap de atatea voci ,tot mie apartinandu mi.
eu nu ma gandesc la destin pentru ca nu mi place de el si sunt convinsa ca nici lui de mine,si totusi in anumite situatii culminante,cand pamantul iti fuge de sub picioare arantandu ti altceva isi face aparitia si el,ca si cum ar fi de vina desi nu este asa.
de cand ma stiu mi a placut sa simt. tot ce vad ,tot ce aud,cauzat sau nu de altii. probabil pentru ca asa ma simt in elementul meu. nu incerc sa mi explic asta. incerc sa marchez un sentiment pe care n am crezut ca o sa l desprind cu atata intensitate, care sa mi intoarca totul exact cum era dar altfel. am vazut multe la viata mea,dar acest pretext va fi sters din lista mea lunga de acum inainte,caci timp de o saptamana si ceva am avut un argument de care o sa ma agat,sper eu, mereu de acum incolo.

bun venit noiembrie! aduci mult somn cu tine si nimic de liniste. dar,lasa vremurile asa cum sunt macar pentru acum.