Trecu vreme indelungata pana a venit acea dimineata. Erau 2 frunze ce si asteptau randul catre necunoscut si eram eu. Secata. Sau poate era doar imaginatia mea in stare pura.neatinsa sau gandita de altcineva.
Ne aflam in anul 2000 nu stiu cat. Am uitat sa numar. Am uitat ca sunt doar eu,pluralul nefiind necesar. Mi am masurat viata in lingurinte de cafea.pacat nu ca cunosteam ideea de cifra.
Mi se intampla des sa confund visul cu realitatea.mi se intampla multe lucruri. Si neintentionat ajung in pragul simtirii. Acel gen de nebunie curata de care ai scapa dar mai bine nu.
Si atunci unde ma situez ? flashback urile m au invatat ca traiesc o a doua viata care nu.nu se potriveste cu prima.nu se potriveste cu nimic asa ca incetasem sa o mai numesc cumva. Stiu sigur ca am avut parte de mai multe experiente decat imi aduc aminte.
E un circuit interesant care probabil, n am sa l inteleg vreodata. Si n ar avea rost prea mult.
Cum spuneam acum mult,mult timp. Ma invart.intr un cerc. Si am ametit atat de tare si atat de crunt incat nu mai stiu cum era inainte de toate astea.uneori stingandu ma un dor doar ca sa se aprinda la loc.
Si nu pare a se termina vreodata. E acelasi infinit de care toti vorbesc si scriu. Si l doresc sa l simta macar intr o idee. Insa nici eu nu stiam cat de dureros e un infinit in toate perspectivele.ei nici acum nu stiu.
Acum ca e in mine, nu l doresc nimanui.
Fug,fug..pana nu ma mai ajung.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu