If I were really really ridiculously wealthy, I wouldn’t buy a mansion, just tiny apartments in every city I love.
Mara Wilson

miercuri, 22 decembrie 2010

fix,puncte.


Era poate trecut de miezul noptii. nu poate ,sigur. si asteptam ca secul sa devina si mai sec sub lumina unui bec albastru.subtil ma pregateam pentru a raspunde la telefonul,care nu l gaseam insa speram din tot sufletul ca aveam sa l aud, pentru a mi misca fizicul spre altceva mai productiv.

Mi am uitat ciocolata calda pe masa unui tip din apartamentul alaturat,sutienul rosu la el si cine stie cate si mai cate.brusc incepeam sa mi amintesc. nu e ca si cum vroiam sa mai recuperez ceva din ce pierdusem,caci nu i vedeam rostul. si nu.. in orice caz cred ca nu am pierdut niciodata nimic,doar am castigat. ah,credeam.

M am ridicat din pat cat sa mi arunc o ultima privire in camera,urmand o tranta, tipica mie printre perne. am respirat profund.vroiam sa simt aerul cum trece prin mine.dar el nu trecea ori eu nu simteam..

Telefonul a sunat de atatea ori cat am sperat eu,adica tot timpul. ironia a fost faptul ca nu l am auzit niciodata,si cat am incercat..

Atat mi a trebuit ca sa mi dau seama,inconstient, ca eu ...
-11 fix in 11 puncte,mi ai zis.

3 comentarii:

şerban spunea...

cute

Mihay spunea...

te-am citit astazi, cum am putut. vorbim maine, sunt plecat de acasa.

Anonim spunea...

Melodia e bestiala, imi place.