Stii.. e ciudat. e ciudat sa ma privesc neincetat intr o oglinda si sa nu vad nimic decat o avalansa de ganduri pe care incerc sa le gasesc traiectoria. Niciodata nu voi sti de unde vin,si unde se vor opri. daca se vor opri.
M am mutat la alta oglinda cu speranta sa zaresc ceva mai mult. la avalansa de ganduri s au adaugat imagini intrerupte care pareau a nu mi apartine,pana mai azi..cand realizasem ca acele imagini ma vor urmari mereu sub diferite forme pana cand inevitabilul se va intampla. Am scotocit in buzunarul drept si am gasit o alta oglinda ceva mai mica. valuri de emotii si trairi intense si au facut aparitia si inca nu m au parasit. Imi caut de ceva timp o oglinda care sa mi cunoasca sufletul mai mult decat mine. inca o caut..
E ciudat cum nimeni nu va intelege. stai. asta nu e ciudat.
Un comentariu:
:)
Trimiteți un comentariu