If I were really really ridiculously wealthy, I wouldn’t buy a mansion, just tiny apartments in every city I love.
Mara Wilson

joi, 24 iunie 2010

.

Din nou m a apucat un dor profund de copilarie. O sa regret tot timpul faptul ca la un moment dat mi am dorit sa fiu mare si acum, culmea ironiei, e fix invers-vreau sa fiu mica .Dar pe vremea mea,nu in zilele noastre. Era o viata mult mai simpla si mai fericita si mai ales plina de distractii. Nu mi pasa de absolut nimic. Scopul meu fiind sa ies afara si sa ma joc. Insa vremurile au trecut, viata a inceput sa se complice. Drama,nervi,stres ,din cand in cand cate o urma de fericire si desigur mult mai "inteligenta" decat inainte. Insa toate acestea nu ma ajuta la nimic,mai ales inteligenta daca nu pot fi fericita. Fericirea e greu de atins,intodeauna a fost ,dar acum pare a fi de a dreptul imposibil. Pentru ca nu ai cu cine. Prioritatile sunt altele pentru majoritatea desi si ei isi doresc acelasi lucrul. Insa se pierd pe parcursul drumului,datorita "trend ului" sau mai stiu eu ce alte scuze.
E trist intradevar. Ne schimbam si nu mult-radical chiar si uitam cine am fost si de unde am venit. tipic.

Niciun comentariu: